Dragoste la varsta a treia

Pe masura ce anii trec, suferi pierderi importante: te retragi din viata profesionala, parintii dispar, uneori si sotul/sotia, copiii parasesc cuibul, asezandu-se la casele lor. Si ramai singur. E firesc sa ai nevoie de cineva cu care sa impartasesti bucuriile si tristetile vietii. Asadar, nu e niciodata prea tarziu sa fii fericit, ci, dimpotriva, e chiar sanatos.

Cu bune si rele
A te implica intr-o relatie la varsta inaintata are parti bune, dar si rele. Pe de alta parte, stii ce vrei, gandirea nu se mai lasa invinsa de impulsivitate, nu te mai supara chiar orice, gelozia nu-ti da tarcoale la fel de des ca in tinerete. Pe de alta parte, nu este usor sa schimbi obiceiurile, sa renunti la tabieturi. Dar, daca partenerul are acelasi stil de viata nu va fi greu sa va adaptati la traiul in comun si sa fiti fericiti.

Fara prejudecati!
Condamnarea la singuratate nu aduce nimic bun, ci, dimpotriva, chiar atrage instalarea depresiei, a dezinteresului pentru viata. De aceea, nu trebuie sa traiesti doar ca sa le faci pe plac altora si nici sa condamni o prietenie intre doi oameni trecuti de a doua tinerete, chiar daca iti pare nepotrivita.

Ar trebui sa fim putin mai deschisi:,,Noi toti ar trebui sa incurajam aceste lucruri. Sa schimbam mentalitatea romancelor de peste 60 de ani (“eu nu mai contez, nimeni nu ma vrea, ce-mi mai trebuie mie, sunt batrana”), astfel incat varsta a treia sa fie plina de bucurii si, de ce nu, viata intima sa fie satisfacatoareā€¯, spune Dr. Luchian Lorena, psiholog si sofrolog, Centrul Medical Medsana

Ce faci daca parintele tau singur incepe o relatie la o varsta inaintata?
Dragoste la varsta a treia este ce ne dorim cu totii pentru parintii nostri. De ce ar exista o atitudine ostila in cazul in care mama este vaduva sau divortata si isi gaseste pe cineva? Cred ca acea mama (sau acel tata) este un model de urmat. Vrem ca parintii nostri sa-si traiasca din plin viata pana la ultima suflare. Daca exista norocul gasirii unui partener, atunci e si mai bine! Ce ne dorim pentru ei? Sa stea singuri, bosumflati, lipsiti de vitalitate, sa-si traiasca ultimii 20-30 de ani supravietuind ori sa aiba un partener alaturi cu care sa isi petreaca timpul, sa aiba diferite activitati impreuna, sa poata vorbi si povesti si sa existe un suport emotional? Singuratatea nu face bine nimanui. Tendinta ar trebui sa fie de sustinere si acceptare. Cu atat mai mult cu cat se vede clar ca-i face bine mamei/ tatalui. Ar trebui sa ne bucuram pentru ei.


Dr. Luchian Lorena,
psiholog si sofrolog,
Centrul Medical Medsana
Sursa: Sanatatea de azi